Crizantema

Crizantema e tare mândră de numele ei.

E o șoricică, o cheamă Crizantema și e tare mândră de numele ei.

„E absolut perfect!“, spune mama.

„E absolut perfect!“, repetă și tata.

Dar în prima zi de școală, Crizantema află că numele ei nu e chiar așa cum credea: e nume de floare, e caraghios și așa de lung, de nici nu încape pe ecuson.

Micuța e tristă și pleoștită și numele ei i se pare oribil. Până într-o zi, când o ființă fermecătoare își face apariția în clasă: e profesoara de muzică. Toți o adoră și – surpriză! – o cheamă Margareta. Iar Crizantema înflorește din nou.