Loc la voi pe măturoi

Prietenia este magică.

O vrăjitoare și pisica ei zboară fără grijă pe mătură.

Dar vântul începe să bată mai tare, a furtună, iar vrăjitoarea își pierde pălăria, funda, ba chiar și bagheta magică. Noroc cu un cățel, o pasăre și un broscoi care o ajută să le găsească. Ca răsplată, nu vor decât să zboare și ei puțin cu mătura cea năzdrăvană. Dar oare o fi loc pentru toți? Dacă se rupe măturoiul? Și dacă apare și un dragon înfometat care, nici una, nici două, vrea s-o mănânce pe biata vrăjitoare?

Vrăjitoarea avea mâță
• și-o ditai pălăriuță
• Și avea părul roșcat,
• cu fundă-n coadă legat.
• Ce mai zâmbea cea vrăjitoare,
• ce mai torcea mâța de zor,
• Pe când, pe măturoi călare,
• prin vânt înaintau în zbor!
• Ce-a mai răcnit cea vrăjitoare
• și ce cumplit a stuchit mâța,
• Când, bătând vântul mai tare,
• a zburat pălăriuța!

În afară de a zbura regulamentar pe mătură, nu aflăm prea multe despre puterile magice ale vrăjitoarei din această carte. Nici nu este nevoie, pentru că povestea Juliei Donaldson este, de fapt, despre altceva. Zburăm toți pe aceeași mătură, pare a spune povestea. Ce facem ca să nu cădem și să nu ne înghită balaurul?

Prietenia, solidaritatea, înțelegerea, dorința de a contribui la un scop comun, spre binele tuturor – acestea sunt puterile cu adevărat magice pe care le avem toți și cu care putem alunga balaurii de orice fel și orice culoare — roșii, verzi, bruni, bălțați, aurii, populiști…